1. Fiţi creativi. Creativitatea e cea mai eficientă şi onorantă formă de subversiune.
2. Creaţi o stare de ameninţare impersonală. Neliniştea va obliga criticii, publicul, editorii să caute soluţii.
3. Deconspiraţi orice compromis. Ţineţi o evidenţă strictă a acestora. Propuneţi publicarea, o dată la 5 ani, a unui dicţionar al autorilor compromişi. Nu ezitaţi să vă autoincludeţi.
4. Interziceţi cuvintele: avangardă, generaţie, tradiţie. Sînt gregare, lipsite de valoare euristică şi încurajează perspectiva istorică.
5. Nu alcătuiţi topuri sau liste de autori: e un exerciţiu de autoritate cu totul blamabil. Nu comentaţi aceste topuri. Nu citaţi nume de autori contemporani. Criticii vor face întotdeauna conexiuni inadecvate.
6. Nu acordaţi exemplare gratuite criticilor literari. Efortul financiar la care îi veţi obliga va duce pînă la urmă la o minimă responsabilizare a actului critic.
7. Propuneţi un moratoriu de cel puţin 5 ani tuturor premiilor literare. Veţi fi feriţi de ispită o bună bucată de vreme. Supuneţi juraţii unui test grilă din conţinutul operelor nominalizate.
8. Nu vă măsuraţi valoarea în funcţie de oamenii importanţi pe care-i cunoaşteţi. Gloria nu este contagioasă.
9. Impuneţi-vă textele. Folosiţi mijloace de publicare alternative, adoptaţi cel puţin 3 pseudonime, publicaţi-vă cărţile la edituri diferite, obligaţi-le să păstreze discreţia.
10. Subestimarea este obligatorie. Dar nu de dragul modestiei. Nu vă prefaceţi că nu ştiţi ceea ce ştiţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu