pink punkpink punk

Se spune că, într-o zi, punkistul iluminat se plimba prin muzeul de artă. Exact în acelaşi timp, acelaşi lucru îl făcea şi burghezul neliniştitor. S-au întîlnit pînă la urmă în faţa unui Caravaggio minuscul.
- Cool! a o oftat burghezul neliniştitor privind cu coada ochiului către punkist.
- Marfă! a exclamat şi punkistul iluminat, în ochi cu o sticlire nebună.

humble plates

If there's ever a problem, I film it and it's no longer a problem. It's a film
- Andy Warhol

apă de gură. a se clăti după golire 2

Cărtărescu, în Jurnalul naţional:
"Am dat de o tableta a unui baiat tanar din Arad, in care scria ca-l enervez. De ce? Fiindca public in Jurnalul National s-apoi imi adun articolele in carti. Asa ceva n-ar trebui sa faca un scriitor, dupa parerea lui. Eminescu si Caragiale, nu ca m-as compara cu ei, n-ar fi trebuit sa scrie in presa, ci sa manance scanduri. De altfel, si ei ii enervau pe destui la vremea lor."
E mişto că mă face băiat tînăr. Putea să mă facă mucos. Mucos şi nevrotic.
Oricum, de ce nu se compară cu Cehov?
Sau cu Becket?

10 FUMIGAŢII PENTRU LITERATURĂ

1. Fiţi creativi. Creativitatea e cea mai eficientă şi onorantă formă de subversiune.
2. Creaţi o stare de ameninţare impersonală. Neliniştea va obliga criticii, publicul, editorii să caute soluţii.
3. Deconspiraţi orice compromis. Ţineţi o evidenţă strictă a acestora. Propuneţi publicarea, o dată la 5 ani, a unui dicţionar al autorilor compromişi. Nu ezitaţi să vă autoincludeţi.
4. Interziceţi cuvintele: avangardă, generaţie, tradiţie. Sînt gregare, lipsite de valoare euristică şi încurajează perspectiva istorică.
5. Nu alcătuiţi topuri sau liste de autori: e un exerciţiu de autoritate cu totul blamabil. Nu comentaţi aceste topuri. Nu citaţi nume de autori contemporani. Criticii vor face întotdeauna conexiuni inadecvate.
6. Nu acordaţi exemplare gratuite criticilor literari. Efortul financiar la care îi veţi obliga va duce pînă la urmă la o minimă responsabilizare a actului critic.
7. Propuneţi un moratoriu de cel puţin 5 ani tuturor premiilor literare. Veţi fi feriţi de ispită o bună bucată de vreme. Supuneţi juraţii unui test grilă din conţinutul operelor nominalizate.
8. Nu vă măsuraţi valoarea în funcţie de oamenii importanţi pe care-i cunoaşteţi. Gloria nu este contagioasă.
9. Impuneţi-vă textele. Folosiţi mijloace de publicare alternative, adoptaţi cel puţin 3 pseudonime, publicaţi-vă cărţile la edituri diferite, obligaţi-le să păstreze discreţia.
10. Subestimarea este obligatorie. Dar nu de dragul modestiei. Nu vă prefaceţi că nu ştiţi ceea ce ştiţi.

apă de gură. a se clăti după golire 1

Chiar şi în productiile ei mai mediocre, poezia noastră îşi păstrează cel mai adesea strălucirea. Să fie aici un mister al liricităţii noastre funciare? Ioan BUDUCA, în Ziua

Luminiţa Marcu m-a "ras" pur şi simplu, într-o cronică fără cap şi coadă, în care-şi dă singură cu stângu-n dreptul. Aştept cu nerăbdare să scrie Iovănel, Terian, Teodora Dumitru, Manasia, Chivu sau Ciotloş.

Claudiu Komartin, în Egophobia, nr. 9-10

sam lipsyte. o teorie a artistului

Să presupunem trei copilaşi pe o plajă. Să presupunem că stau pe-un cearşaf întins pe nisip şi colorează nişte cărţi de colorat. Primul copil întinde febril culoarea, se agită, umbreşte, însă doar în interiorul liniilor ce conturează forma: o cochilie, un far. Cel de-al doilea copil, surd la orice comandament exterior, trece cu creionul peste linii, trasează altele, găseşte forme în interiorul formelor, scoate la iveală un fel de sălbăticie pînă atunci invizibilă. Al treilea copil, o fetiţă, nu colorează deloc. E distrasă de moliciunea creionului, de senzaţia că acesta s-ar putea topi sub dogoarea soarelui. Se joacă cu el printre degete, încearcă să-i înţeleagă proprietăţile. Trei puşti. Întrebarea e: care dintre ei e artistul? Să fie cel care ia lucrurile aşa cum sînt, cel care încearcă să smulgă lumină din limitare? Să fie cel care trece de partea cealaltă? Sau poate că-i cel de-al treilea, cel care nu face altceva decît să contemple unealta pe care-o ţine în mînă? Desigur, nici un răspuns nu-i adevărat. A existat un copil, o fetiţă, ea era artistul, dar a murit înecată în mare cu cîteva zile în urmă. Ceilalţi copii sînt nişte ticăloşi, pîngăritori ai armoniei, violatori de suflete. Deocamdată continuă să coloreze, sau să nu coloreze, să se concentreze asupra infinitei risipe a atomilor. Nu se văd decît pe ei înşişi. Marea îşi sparge valurile de ţărm. Soarele scoate un sunet. Fluxul aduce la mal cadavrul fetiţei înecate, prins în ghirlande de frunze ce seamănă cu nişte bancnote mototolite. Nimeni nu-şi făcuse speranţe prea mari.